vreo doi ani radu buiceag s-a chinuit sa spuna corect si nu i-a iesit. “tovarase comandant de deshatament!”. “detashament!!!” striga disperata diriga, numai sa nu i se faca plangere ca are un copil nepregatit. pana la urma i-a iesit, exact cand a atins pragul utc-istilor. numai ca el incalca alte reguli. saluta tabloul, la imnul de dimineata, cu stanga.
mama, tu ai purtat uniforma? te-au pus astia sa inveti imnul? si inca cum… am fost soim (al patriei), in albastru, cu cravata portocalie si palariuta… fusta plisata, centura, inel din plastic la cravata, waaaaai, nu nod… hai, am fost “de deshatament” si inloctiitor de unitate, maximum de trese… pana am dat-o in bara la o intrunire de asta, de partid, in ’89, primavara, cand mi-a scapat expresia “gainariile tovarasei elena ceausescu”. liniste in sala. fetze crispate… maica-mea s-a trezit cu o ancheta. la fel si diriga. si directoarea. numai ca vorbele mi-au iesit de la sine, desi aveam foaia cu discursul in fatza.
post edit: sfarsitul a fost cu aplaudaci. in picioare.
despre zmei si vrajitoare. de-acum. si de altadat' 