povestile sunt mereu trecute. unele adevaruri, altele cernute prin site de judecare. astea de apuc sa le stiu sau sa le aflu nu sunt rusinoase. nu au nimic indecent. nu epateaza. desi spasite, nu te fac sa pleci capul. nu aduc injurii. nu judeca. nu tradeaza. pentru ca toate spuse dupa un timp au un val nonsalant. ca intr-un burete, adunate si sterse. reparate si impacate de timp. de un timp decent, trecut, trait. in alte valori. aparent cinstite, aparent necinstite. in demnitati si orgolii ramase acum tacute. din zbateri umane. ori o fi mintea cea de pe urma care le asculta si le da crezare? ori o fi farama de credinta ca toate candva au fost drepte si se vor indrepta? o fi roata ce se-ntoarce? in povesti, timpul alege calea de mijloc. de impacare. calea care iarta si depaseste. s-or fi inselat si ochii si urechile in timp?… toate cazne si bucurii intamplate.
despre zmei si vrajitoare. de-acum. si de altadat' 