Category: de-acum

colaborare.

nu e despre chiromanţie.
astăzi, mama curăță mere și întoarce pagini. mâinile mamei sunt cutate. fiecare pliu duce în transparenţa pielii câte o mişcare de grijă. dacă le urmăreşti în ani, sunt fiinţe de sine stătătoare. mâinile mamei nu au fobii; au acţiuni repetitive, spre obsesii. au un deget arătător, un inelar şi o palmă unită care mai arată din când în când na-na. mama are un termometrul inserat în mână. e sub piele. e şi creier şi inimă. când strânge pumnul e ca şi cum strânge din dinţi. uneori observ: mâna dreaptă peste mâna stângă. îi zic: întinde mâna. îmi răsfiră degetele. mâinile astea ne-au învelit. mamă e cea care te-a învelit. mâinile astea au cărat, au scris, au înfăşat, au cules, au şters sudori, au spălat, au cusut. mama mea nu suportă unghiile lungi. frământă curat. nu are creme. şi timpul le-a adus făinoase. în cernerea lor e câte-o amintire.
mâinile mamei mele au memorie.

pentru zilele ce vor veni.

20171211_193820

29 iunie 1984.

astia, noi, din generatia lui „nu te supara, frate”… acum ne certam, acum ne impacam. nema orgolii. asaaaa mai cu „tara, tara, vrem ostasi”, sapte pietre, disecat broaste… stiam ca tre sa trecem clasa, stiam ca astea sunt temele, asta e programul. si pentru multi „la ora noua sa fii in casa!”, cu pauza de 10 minute in care ne holbam la „mihaela”, cu pumni in lada de lemn cand tubul tv-ului sta gata-gata sa moara.

ia, poza! asta-i dintr-a-ntaia. am si acum premiul ala. „calatoriile lui gulliver” (gu-li-ver. asa scriam. asa citeam). carte rosie, semnata de maria epure. edgar e primul. apoi eu, adrian, radu, nicoleta, marius… cred ca diana, cristi, laura… n-o vad pe oana. zic pe sarite. nu urmariti! primul an, primul premiu. in timp am scazut la invatatura. spre corijenta. spre restante.

mereu ma uit la subratul doamnei. nu stiu cine era. ala e punctul de interes. si nu stiu cine i-a gaurit gura lui adrian. sincer, nu stiu! (si-mi cer iertare, pfaaaai, odata l-am lovit cu cordica aia elastica insuportabila! si-acum regret!). dar, nah, cine nu avea poze-voodoo gaurite cu boldul?! de obicei in ochi. aaaa, si singurele mele sandale. grena.

ăăă… voiam sa scriu comparative, nu stiu, de astea intre ce invata ai mei acum, stil de educatie, nimicuri, individualism, concurenta, competitii, concursuri, departajari, idealuri parentale reflectate in copii, top-uri, heitareala… pana mea! merge doar poza!

…si lectia de azi a unui invatator nu numai pentru copii: „toti aveti premiul intai! dar puteti mai bine!”.

asa, mai… vocational.

clasa I

pâcăieli.

sunt vreo cinci ani de când mă tot învârt în vicii. pe toate planurile sînt în pierdere. timp, bani, plămâni, încredere în proprii forțe. în jur puturoșenie pasivă. tic de socializare. n-am să povestesc despre simptomele sevrajului. multe. mama s-a lăsat de fumat după 42 de ani. pe 10 august 2009, după-amiaza. după 2 pachete pe zi. mă înclin! las aici doar o „promisiune” (răsîncălcată) de-a prietenei mele din 12 decembrie 2016 și povestea fumului. nu e despre pus pe gânduri. e despre lăsat.

„ţăranii cred că pâca sau pafa este mama dracilor. s-a născut în iad şi odată cu ea s-a răspândit prin lume un fum puturos, aducător de boală şi moarte. în cinstea ei, dracii au inventat şi au sădit pe pământ tutunul, numit în popor buruiana dracului sau tămâia-dracului. tot ei au născocit pipa, căreia oamenii de la ţară îi zic şi cădelniţa dracului, şi i-au învăţat pe pământeni să fumeze, ba chiar să tragă pe nas tutun mărunţit, adică tabac. toţi cei care „beau tutun“ sau „duhănesc pipă şi pufăie fum pe nări o slăvesc şi-o pomenesc pe pâca, patroana tutunului şi mama dracilor.

pe pâca oamenii şi-o închipuie ca o babă neagră, urâtă foarte şi cu coarne răsucite, cu nasul lung şi coroiat, dinţi ca de mistreţ, gheare ca secerile, coadă lungă şi îmbârligată. ea şade turceşte în fundul iadului cu o pipă mare în gură, scoate flăcări şi fum negru pe nări şi miroase a tutun de te trăsneşte.” (îngeri, zmei și joimărițe – mihalache et al., humanitas, 2008)

puf

c: cb (ea însăşi)

gura lumii.

viata nu este un film. situaţiile te pot depasi. trec tavalug. de le gestionezi, deciziile vor da direcţii. nimeni nu devine expert in vieti. nu e contabilitate. nici balanta. nici concurenta. nici spectacol. si e necesar sa fii si inauntru si afara. sa stii sa te privesti cu mintea limpede. altfel nu-ti cunosti greseala. desi e mare cat casa. succesul se imparte. prin contributie. in esec e unul singur blamat. in absenta prietenii te apara. altfel, pentru a intelege ce se intampla, e nevoie de multa informatie. mult mai multa. nu de puterea arogantei dubiilor parerologice. caci s-ar putea sa te afunzi. sa te pui pe invatat. si din asa mult sa realizezi ca stii cam asa de putin.

prizat.

— mama, cand m-ai nascut, ai vrut sa ma cheme “cu liniuta” sau “fara liniuta”?

mama se uita crucis.

— adica cum, alecuta?

— adica… ma intreaba la evidenta populatiei. zice ca la nastere aveam “liniuta”. in certificatele copiilor ba am “liniuta”, ba nu am. si tre’ sa duc acte, sa colationeze.

— pai, alecuta, eu nu ti-am dat nicio “liniuta”. nu stiu de unde ai capatat-o.

__________________________

sunt alexandra-elena. cu “liniuta”. intre cele doua prenume. din decembrie 2013 (cica!) e obligatoriu ca in toate actele sa se stie clar daca prizati de la nastere sau nu.

mici. si asa-zis mari.

am auzit de o reconstituire de bataie intr-o scoala. si nu e singura. oameni mici pusi sa refaca fir de evenimente. undeva ca in nuvela lui horia patrascu, respusa in filmul lui pintilie (s-au imbatat intr-o seara, aici, acu o saptamana. s-au luat la bataie. chelnerului care a incercat sa intervina i-au spart capul. capul? ihi. au daramat baraca aia de acolo. apoi, continuandu-se sa se bata, au ajuns pe malul raului, unde nelu tulhuica a cazut in apa. daca n-ar fi fost un ceferist pe-acolo cu siguranta s-ar fi inecat). unde dascalul (procurorul) s-a pierdut in notatii minutioase de dosar. in comportamente conotative. si in confruntari afective. dascal cu o conceptie ipocrit educativa. si imposibilitatea unora mici sa gaseasca puterea sa nu se supuna. si restul, impasibil (esti sigur ca a fost numai atat? orasul zice ca ar fi… orasul mananca… orasul mai bine si-ar vedea de treburile lui. daca ar fi dupa el, jumatate din noi am fi delincventi… e un oras mic, ma. se plictisesc oamenii.)

copilaria nu cere reconstituiri (la urma urmei toata chestia asta e… o intamplare). nu se vrea reportaj (deocamdata, dragane, avem o sarcina, sa facem film. si sa-l facem bun, intelegi?). indiferent daca-i cu mai mici sau mici, ajunsi oameni. unii prea devreme. copilaria nu e parte din sfera bascaliei. si nu e degradanta stare de fapt. copilaria e nimic in tot.

 

despre nopti. si noapte.

un fel de vanatoare de fluturi. fluturi de noapte. oameni dintr-o singura lume. numai intre ei intelesi. care ies din enclave dupa ore tarzii. simt respirari. spun vinului povesti. si rad. se tin in brate. nu se plang. doar ofteaza impreuna. inteleg. si asculta. asculta aceleasi acorduri. care sofeaza fara sa vorbeasca. fara destinatii. toti frumosi. nu se grabesc. sunt stransi sub stele. sub cer. cum ar sta ascunsi sub cearsaf cu o lumina aprinsa. in cea de tigara. in adevaruri stiute doar de ei. negrabit spuse. cu pauze adanci. uneori asteptand ploi de vara. sa spele. adevaruri de noapte.

dún laoghaire.

sunt locuri care nu se vor fotografiate. pe unde e posibil sa treci o data in viata. si sa-ti lasi sufletul acolo. se vor vazute doar cu ochii mintii. blackrock fuge de obiectiv. te trage de mana. desi e continuu, rupe filmul. isi retrage apele. si revine cand vrei sa-i atingi plaja. spala, vantura si duce mai departe. ca sa fie spuse. sau nespuse.

nespuse.

cand se adanceste groapa si trebuie sa-ti sufli singur in lumanare. nu sufla in sus, nu in jos… stuche pe degete si pune pe flacara. si se face intuneric. si sufletul s-o duce in lumina mintii. vegheat. si cele sufletesti nespuse se vor adresa mintii. si s-or intoarce cu raspuns. si te intinzi. si toate secretele-s cu tine, impacate. si-apoi poti trece. in liniste.

haita.

primii trei lupi sunt cei mai slabi si bolnavi. ei imprima ritmul de mers intregii haite. daca ar fi invers, ei ar ramane in urma si vor pieri. In caz de ambuscada, ei sunt primii sacrificati. mergand in fata, acestia batatoresc poteca prin zapada, pentru a economisi puterile celor din urma lor.
sunt urmati de cinci lupi puternici care formeaza avangarda, iar in mijloc se afla averea haitei – 11 lupoaice. apoi, alti cinci lupi care formeaza ariergarda.
si ultimul, aproape izolat de haita, este conducatorul. el trebuie sa-si vada toata haita, pentru a o controla, dirija, coordona si a da comenzile necesare.
(credits: chadden hunter/bbc nhu)

12376041_1659007647701735_3296051022208023173_n

sinistre. ultime. dorinte.

in virtutea… inertiei…
nu, nu-i bun. asa cum ii dicteaza varsta…
nu. nici asa.
genetic, mama isi pregateste trecerea. sa intelegeti ca, pentru noi, in casa, trecerile nu sunt tragice.
are cativa ani de când s-a hotarat ca nu vrea ingropata. vrea sa fie incinerata.
povestea asta mi-o reia saptamanal. la fel bunica-mea imi prezenta hainele din lada.
dupa ce mi-a plastifiat o lista cu toate cele pentru inmormantare, batiste, poduri, colaci… rosturi… acum vrea s-o imprastii de pe munte, peste sinaia.
cum ea crede ca eu doar o aud, nu o si ascult, intr-una din zile, de dimineata, s-a spalat, s-a imbracat cu haine bune si a plecat spre „daniel si anca”. si a aflat: ca se ocupa ei de haine, de transport la bucuresti, de crematoriu, de fochist.
asa ca neavand certificat emis (de ala, de deces!) pentru „rezervare la crematoriu”, s-a oferit sa dea avans. apoi, s-achite in rate.

irish 39.

IMG_20151129_154532_edit_editla rascruce de vanturi am gasit dublinul. in uniformitate vizuala. nu tu kitch. nu tu flashuri. nu tu claxoane. in ritm propriu. in sud. in blackrock.

cu ploi torentiale neanuntate, pub-uri, fish and chips, biserica de duminica, copii cu capul gol, parcari, sensuri inverse, semafoare, golful cu maree, faruri si briza, multicultural, bronz fals, peste patruzeci de ani irlandeze ingrijite, piste, alergatori matinali, ciclisti. si alarma de incendiu a cristinei cu bateriile pe terminate.

intr-un loc care pare ca imi citeste starea varstei. centrifug. centripet. in trieri sociale spre sociopate, si in seri langa prieteni confirmati de timp. la 39 de ani. pe 30 noiembrie, la 21.30.

inghitituri.

cerumenul blocheaza. trebuie spalat. cu apa calduta. actiune de altfel obligatorie in rastimp. unii se scobesc si-arunca. altii baga degetul in gura. ca si cu mucii. ori suflati. ori inghititi. ori aruncati in fasole. ori si astia in final inghititi. asa, mici placeri. ca si fundul. curatat. ori ca s-auzi. ori ca sa mananci. rahat. fiindca e vorba veche: unde mananci, nu te caci. despre guri spurcate si infundati.

timpi.

am mostenit 5 minute. printre multe altele. mama folosea atat de des expresia incat n-o mai auzeam.
…5 minute sa citesc o pagina. 5 minute sa ascult o stire. 5 minute sa-mi trag sufletul. 5 minute sa-mi limpezesc gandurile. fara 5 minute… intarziem! 5 minute sa scriu. dormiti 5 minute! 5 minute liniste! in 5 minute e gata. 5 minute pana mergeti la culcare. 5 minute daca apuc sa vad un film.
5 minute si adorm in fund.
pana dimineata. cand ma trezesc cu 5 minute inaintea alarmei. si incepe ziua de 5 minute.

intre hotare.

1+1=3. de cand?
de cand calculele clasei a treia au uitat copiii pe linia de garare.
de cand copilul este cerut geniu de un sistem teoretic gresit.
de cand ar putea fi logic.
de cand limba romana este optionala.
de cand limba romana este doar enunt.
de cand copilul a inceput sa scrie poate fii, inganfat, pe tine insusi, deuarece.
de cand nu e corectat.
de cand eu nu am vocatie pedagogica.
de cand altii nu au vocatie pedagogica.
de cand e atent la ton si nu la explicatie.
de cand se descurca.
de cand se incurca.
de cand scriem aici.
de cand e repros, nu sfat.
de cand devine personal.
de cand e trist.
1+1=3. asa e la noi. fara contraziceri. fara calificative.
1 (eu) + 1 (el) = 3 (copii cu doi i)

 

alegeri.

la bunica lucrurile au stat in casa pe aceleasi pozitii de cand am stiut. ingrijit. mobila lucrata manual. cu scop primar. nu permuta frigider pe post de divan. nu cum e la mine unde le sucesc pana se potrivesc. din cand in cand. si toate devin blaturi. folosind la propriu termenul mobil. fiindca ea a priceput — instinctiv, practic — ca toate sunt facute cu un scop. si unul e rostul. daca e sa cant — cant. daca e sa joc — joc. daca e sa socotesc — socotesc. desi, provocat, amenintat, ai putea sa le faci pe toate. pentru un timp.

vremurile ne aduc abramburi. numai de ne-am apleca putin urechea. sa intelegem ca fiecare are rost. iar rostul nu e functie. rostul, aplecarea, rabdarea sunt din facere.

ireversibil.

mă trezesc continuu observator alarmat între gândurile celui mai mare şi concluziile celui mai mic. când inocenţa se permută în segmente, care devin tot mai mici. într-un timp ce se scurge pe o pantă tot mai abruptă.

cum era cristina când îşi lua bilet la film şi se aşeza în primul rând, pe locul din mijloc, crezând că va fi prima care vede filmul. şi toţi ceilalţi vor afla apoi.

cum erau copiii mei duminica la biserică, suflând doar în lumânările morţilor ca în focul de pe tort; în strigătele disperate ale bătrânelor.

aiurea mă întreb de unde-s promisiunile rostite când i-am ţinut în braţe prima oară? unde am învăţat să le încalc? cum de mi-a venit să le predau frica? când ţin atât de mult la inocența lor… să risc să-i las la voia întâmplării? pas peste pas. creşteri. înc-o etapă.

(…dar toate să le fac fără cârtiri şi fără îndoiri. ca să fiu fără de prihană şi întreagă…)

culcus.

ma prinde seara intre trei suflete. iesite din mine. doua stiu sa citeasca. banui; nu prea verific. mama, mirosi bine. isi lipesc picioarele de picioarele mele si se infasoara in jurul coatelor. haide, mama, odata! citeste!… ei rad. ce inseamna innascut? dar lipsa de sportivitate? radaaa… ne oprim?! cu mine sfanta duminica din fata mosului capata voce de harca… nu toate sfintele sunt sfinte. mai sunt si aparente. si nu trebuie sa-mi intorc ochii fiindca ii simt. ai lor s-au inchis. respira calm si cu zambetul pe buze. inveliti. asa cum ar trebui sa doarma toti copiii.

fata mosului

ajunse istorisiri. 

povestile sunt mereu trecute. unele adevaruri, altele cernute prin site de judecare. astea de apuc sa le stiu sau sa le aflu nu sunt rusinoase. nu au nimic indecent. nu epateaza. desi spasite, nu te fac sa pleci capul. nu aduc injurii. nu judeca. nu tradeaza. pentru ca toate spuse dupa un timp au un val nonsalant. ca intr-un burete, adunate si sterse. reparate si impacate de timp. de un timp decent, trecut, trait. in alte valori. aparent cinstite, aparent necinstite. in demnitati si  orgolii ramase acum tacute. din zbateri umane. ori o fi mintea cea de pe urma care le asculta si le da crezare? ori o fi farama de credinta ca toate candva au fost drepte si se vor indrepta? o fi roata ce se-ntoarce? in povesti, timpul alege calea de mijloc. de impacare. calea care iarta si depaseste. s-or fi inselat si ochii si urechile in timp?… toate cazne si bucurii intamplate.

intru educatie si viitor citate.

nevestici prezente si viitoare cu vorbe einsteiniene, coehliene si noiciene ghilimelate si bataie — deh, lunga — catre soti si alti vruti amanti. descurcand cratite, oale, hasles, haine, diete, trebuincioase. la o cafea. pe facebook. din teo trandafir sau tony poptamas. in sport digital de volum crescand pe telecomanda la maruta. fara de timp si neintelese. etern neintelese. in neintrerupta plangere ca ele nu mai pot si ele nu mai au timp. uneori cu noroc si subinteles la titra filosofica de telenovela.  multumitoare celui de sus pentru familie si inchinaciuni fotoșopate. omagiind fiesce eveniment cu emoticoane inamorate. baaaaai, jos palaria. dar unele au o perseverenta… cu tinta mai inteleapta. mult mai inteleapta ca ele. de asta le ignoram. si printre ele stiu si unul. asa, cu nume egoist. dar ea l-a ignorat cand a trebuit.

a se agita inainte de utilizare.

reclama incepatorului in reclame. si ultima. adica un fel de examen. sa vedem daca ai invatat schematic si stii sa creezi… si informatii verbale si vizuale si tematice si cadrul produsului si mascota comerciala si ilustratie abstracta si ingrediente…

lamai in padure de foioase, si cerb in zona mediteraneana, si cerb inteligent sa scuture lamai in cos, si sirena in apa curgatoare, si sirena de apa dulce, si apa curgatoare de munte, si rece ca apa curgatoare, si barbati cu camasa cu dunga in varf de munte…

apoi vine aia cu alergatorii si ciclistii care la sfarsit consuma radler sau fara alcool. acolo e si un pic de istorie. dar pour les connaisseurs.

indoit.

din ciclul “tu ce putere extrasenzoriala ai? afla din acest test capacitatile tale ascunse!”

pozitia ghiocel: (deci. e si un sfert… mai stau un minut si ma retrag cu scuze…. oooof…. nu se satura de vorbit?!) da, doamna, aveti dreptate. n-o sa se repete. (imi trec scurt prin minte lista treburilor casnice de dupa-amiaza… ma gandesc sa n-o mai trec scurt. sa trec lung, ca oricum nu se poate opri din observatii…)

deasupra pozitiei ghiocel: …si as vrea ca acest lucru sa nu se mai repete. este inadmisibil comportamentul. in astfel de situatii… aaaa…. aaaa… (baaai, ce-mi place cand ii pun asa sa se indoaie in fata mea… stai acolo! indoit! azi eu sunt cea mai tare din parcare! sa-ti mai spun doua cu cuvinte pompoase ca sa cazi pe spate!) aaaa…

pozitia ghiocel: acum pot pleca? (baaaai, poate nu-mi ridica masina! sa nu uit sa iau paine. sa spal copiii. si cainele… aaa, si conserve de pisica…)

deasupra pozitiei ghiocel: cred ca da, doar daca ne-am inteles? (goango, te-am strivit!)

pozitia ghiocel: (si daca nu ne-am inteles?!) atunci plec. doamna, scuze. la revedere si multumesc!

deasupra pozitiei ghiocel: (in suspensie) de ce multumiti, doamna?

pozitia ghiocel: (cu un pas peste prag) e singurul moment cand goanga are timp sa-si faca ordine in ganduri.

cand.

cand sofezi… cand mergi drept… cand te incadrezi… (ce caut aici? si unde ma indrept?) am trei copii pe bancheta din spate. cand esti in starea aia de vrei sa tragi de volan. si toti trei te tin pe drumul drept. numai ei. si cu ce forta! fara sa te atinga. cand te sustin indiferent de alte derapaje. cam acolo sunt. si punem muzica noastra. incepem sa cantam. tare. si radem cat de afoni suntem. si-am evadat.

lamuriri. cu mama.

mama nu se supara. nu zice ca-s ironica. si nu pentru ca sunt copilul ei. mama e transanta. vede povestile astea ca pe o oglinda. rade. rade cu lacrimi. si ma intreaba: asa fac? anii mi-au adus-o aproape. fiindca nu am fost asa. nu ne-am spus te iubesc, nu ne-am imbratisat. nu am avut timp. si nici stare. cine ne stie de la inceput, intelege. cine nu, sa incerce. cu toate astea, in fazele vietii, am fost echipa. cel putin noi doua. acum doar ne amintim. si descoperim ca, desi amandoua preocupate sa trecem tooone de praguri, eram constiente ca cealalta e acolo. numai ca acum le rostim.

anacronic. cu mama.

– ce-ai patit mama la picioare?
– nimic. mi-a tremurat mana.
mama a facut baie. arata gen killer. s-a dat cu oja. mana tremuranda.
– da niste acetona sa te retusez.
– lasa ca dupa ce ma spal diseara dau cu peria si se duce.
***
– m-a sunat tipa aia cu care eram prietena in copilarie.
– care, mama?
– aia, alecuta, aia care statea acolo… langa… cum ii zice?
– pe lapusneanu?
– asa, mama. cica aia o stie pe una care vinde o masina de cusut de aia.
– de care?
– de aia, ieftina.
– nu, ce marca, automata… sau cum?
– de aia. o da ieftin. si doamna asta de aici…
– care doamna?
– doamna din camera de aici…
– anca?
– asa, alecutza. o stie pe una care vrea de aia.
– de care?
– masina. de cusut. asa ca am facut o afacere.
– care-i afacerea?
– s-au sunat sa si-o cumpere una de la alta.
– care-i afacerea ta?
– pai le-am facut cunostinta. adica le-am dat numerele uneia alteia.
– da, mama, esti pe plus.
***
mama nu mai tine minte nume. toti sunt aia, alea, asta. si le identifica dupa vopseaua de par de acu 30-40 de ani. aia blonda, aia cu manusi, ala din colt de statea langa celalalt care era prieten cu tata. eu banui ca le stiu. ca sa capete incredere. stie locuri care nu mai arata cu cele pe care le stia. deci nu le stie… dar eu tre sa le stiu. si se intalneste pe strada cu diverse si diversi. si intre ei — dialoguri de numa’-numa’:
– ce mai faaaaci?
– bine, zice mama.
– sunt eu!
mama zice ca stie. dar mintea e vraiste. de unde s-o ia?
– eu sunt, nu mai stii? stateam vara acolo si ne ieseam la ceai dansant cu… ala… de-o murit acu…
gps-ul mamei restrange aria si timpul. si undeva in coltul gurii zambeste:
– mariana!
– nu, getuta!

post edit: https://alecdumi.wordpress.com/2015/04/03/lamuriri-cu-mama/

de cand ma jucam cu virgula.n pamant

in cerc restrans. foarte restrans.

la 1649 (a se citi rar), nasturel udriste traducea din slavona „varlaam si ioasaf”. macar cu doi a. despre acest „no name” udriste invatam in clasa a ix-a, la carturari. inainte de clasa a ix-a trecem prin limba romana. unii inotand. cu un n. noua ani. banuim ca slavona o stim de acasa. ca, dupa un timp, sa mergem la „servici” lasandu-l pe u final sa doarma in locul nostru. pana ni se face „declinul”, in cap, sa ne pice fisa. aia ca nu ar trebui sa fii unde esti. ci sa reiei lectura.
si lecitina.

si sa citez final ca „asi fi dorit sa citesti mai mult”.

viitor luminos ma asteapta!

merg sa-mi aprind o lumanare.

sau pentru vasile motoc. aka varlaam i. mitropolit.

dar asta e alta poveste.

incapatanat.

mama a facut 70 de ani pe 17 februarie.
a pornit-o a nimanui si a sperat o viata intreaga. a luptat. s-a batut cu morile de vânt. si a gasit calea.
ochii astia au ras si-au plans, singuri sau odata cu noi. au daruit, au vazut, au trait. si-au scris.
n-a sperat sa aiba nepoti. daramite trei. si n-a sperat sa-i prinda pe toti in scoli.
inca viseaza. visuri impartasite. la 70 — sa castige la loto.
si când moare — sau e rugaminte?! — sa ma duc sa-i imprastii cenusa de pe furnica, la sinaia.
„de când te nasti – visezi. si-o tii asa, incapatanat. si-atunci sa vezi ce puteri ai! nici nu le stii.”

ochii mamei

hmmm… un sfert de zi. cu mama.

incercam sa lucrez in timp ce-i povesteam ceva. si a adormit. o las linistita in atipire. frate-meu vine sa inchida usa ca il deranjeaza ca sforaie. ma uit sa vad daca si-a luat pastilele. astea-s puse intr-o cutie pe zile. mai precis pe momentele zilei. pentru dimineata si pranz le-a luat. intr-o ora se trezeste buimaca.
– alecuta, am atipit un pic!
– nu-i nimic, mama. lasa ca e bine.
– ce e bine?
– e bine ca dormi. macar ziua.
– da’, mama, tre’ sa platesc banca!
– pai, o iau pe maria si te duc eu!
– alecuta, consumi!
– mamaaaaa, e in drum spre casa! numai sa o iau pe maria de la scoala.
vine fiica-mea, ne suim si plecam. ea — pe locul pasagerului. are o sacosa de-aia batraneasca cu alte trei pungute mototolite. tre sa ajungem langa piata alexandru, la banca covurlui. langa mine sta imbracata de parca e gerul lui sucila. noi — cu tot cu masina — la coada de masini.
– alecuta, sa-mi scot fesul ca e cald.
scoate fesul care-i cade intre picioare. bastonul se duce peste mine. si franez.
– mama, te dau cu capul de torpedo! lasa ca ti-o dau eu!
isi ia singura fesul si se asaza mai comod, oftand. se apleaca sa vada mai bine. ocolesc pietonul.
– mama, mai pe spate!
– maria, uite aici stateam cu bunicu’ si cand bateau clopotele la biserica se zguduia patul cu noi.
– mamaaaaa! esti culmea! fiica-mea, plictisita:
– da, stiu, stiu.
trecem pasarela. dau sa schimb viteza.
– mama, pune sacosele in dreapta, nu pe schimbator. la ce-ti trebuie atatea sacose?
– sa-mi iau biscuiti de la moldoveni. uite tarabele!
– pai, ai zis ca ai diabet.
– aveam.
– mama, eu te las la banca. de-acolo te descurci?.

s-o fi descurcat. eu de-acolo chiar m-am descurcat.

ultima oara si-a lasat si telefonul in taxi. nerecuperat. dar acolo fusese alta poveste. pe scurt:

mama se plange ca merge greu, ca o dor oasele.

taximetristul: vai, doamna, dar nu va dau mai mult de 70. cat aveti?

mama: 69.

ingaduinta. planuri. suflet. si rabdare.

maria epure a fost prima mea invatatoare. in ’83. pe rand, am descoperit — caligrafia, primele calcule, felul de a privi cartea, de a citi si intelege limba romana. de a fi uniti. de sarbatori si nu numai ne adunam la ea si ne facea gogosi. si ne lasa sa povestim. despre planuri de copii. pareri. ce-am dori. cum ar fi daca… despre suflet. descoperindu-ne. si ea asculta. nu mi-aduc aminte sa ridice vocea. nu-mi aduc aminte de conflicte. de crispari. de constrangeri. de amenintari. de apelative. EU nu imi aduc aminte. am fost ultima ei generatie. va las sa cititi. nu e utopic. e despre cuviinta, rabdare, calitate. despre noi cu noi.

“visez o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. caci totul si toti dau lectii. totul trebuie invatat pe din afara si pe dinafara, iar singurul lucru care le e îngaduit din cand în cand e sa puna intrebari. dar nu vedeti ca au si ei de spus ceva, de marturisit ceva? si nu vedeti ca noi nu avem întotdeauna ce sa le spunem? suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi… stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi.”
constantin noica (n. 12 iulie 1909, vitanesti, judetul teleorman – d. 4 decembrie 1987, paltinis, judetul sibiu), filosof, poet, eseist, publicist si scriitor roman.

o juma de zi. cu mama.

mama se trezeste la 4. are aproape 70 de ani si i se pare ca totul trebuie luat din timp. ca… daca pleaca si raman treburile nefacute. numai ca ritmul e altul.

mama, mergi pana la cimitir la tata sa aprindem o lumanare?

merg, merg.

stiu ca dureaza. imi iau cafeaua din frigider si mi-o incalzesc. isi face un litru si o pune la rece. ca sa fie. vreo 3 sticle.

alecutza, ai mancat?

pai, mama, nu mananc dimineata.

stai sa-ti fac o omleta. pune un ou. pune sare. isi da seama ca e prea sarat si mai pune doua oua. acu’ sa mananc!!!

in congelator are ce vrei si ce nu vrei. totul congelat. budinca, ardei umpluti, sarmale, salata boeuf, maioneza, supa in sticla, cu tot cu galuste… mama isi face mancare de doua ori pe luna. ca e singura. si o pune in pungi si pungute. fiindca frate-meu o streseaza: da hota la 3! pune oala pe mijloc! adica avea la un moment dat si omleta congelata… in fine.

hai, a trecut o ora. am vazut-o si pe netty, care, dupa mama, da eroare cu horoscopul. si pe buhnici…

alecutza, daca nu-mi luai tu hainele astea, nu stiu ce faceam. uite, cizme bune. nu alunec.

da, mama, da’ hai!

stai sa-mi iau bastonul.

la usa descopera ca nu si-a pus dintii.

pai, la ce-ti trebuie?

lasa, lasa, poate ma vad cu cineva?

cu cine? in cimitir?!

sa iau lumanarile, chibritul si cafeaua.

inchide usa. de doua ori. reusim sa coboram etajul. urcam in masina. plecam… si odata cu plecarea redescopera orasul. gen unde era mageanu si unde statea sandulescu, fiecare fraierind pe rand pentru o palarie de culoarea oului de ratza… pe vremea mea… eu aud a ‘nspea oara povestea. am ajuns! stie sa apese pe buton si coboara geamul.

alecutza, lasa ca dau eu doi lei!

mamaaaaa!

ajungem la mormant. noi cu tata vorbim. povestim concluziv. acolo chiar ma simt baba. fumam o tigara. si varsam cafea pe pamant. mama zice ca e pentru tata. ca ii placea. si plecam. citim cruci. toti morti, cunoscuti. nu se intalneste cu nimeni viu. ‘geaba dinti! drum de intoarcere. o las in fata casei. trecusera deja trei ore de cand am zis ca ne pornim.

alecutza, stai ca dureaza pana cobor.

mama, daca m-as certa cu tine si as spune sa iesi, pana ai iesi mi-ar trece nervii…

cristi din banat.

cica “anul asta a fost cel mai slab in versuri”.

enumar doar. robin and the backstabbers, byron, theory of mind, toulouse lautrec, alternosfera, treispe cuvinte, ocs, coma, grimus, mara, velosonics, simona radu…

cand exista numai gen kiss fm si maruta se prea poate.

inclin (desi nu vreau) sa cred ca vu(a)nk si cu cotabita si-au platit intrarea la apropo tv. si moisescu a luat banii si i-a bagat in educatie. in educatia lor.

arta de a suge.

cand tai cordonul ombilical cam iei totul in mainele proprii.
reflexul de a suge nu se autodistruge.
unii il inhiba sau il refuza.
altii il dezvolta. ca pe un sistem existential. omul cu valori caruia toata lumea e datoare sa-i dea. fiindca crede ca e cel mai bun. osanale. beneficii imediate care il satisfac. pe termen lung — isi vor intoarce armele.
traiul in alaptare exclusiva si extinsa nu isi cunoaste varsta optima. pentru sugar.
pentru cei ce privesc si il cunosc — hedonist. in crestere.
in propriul orgoliu. in egocetrism. in afaceri. intr-o superficialitate rasata.
sa-i taiem internetul. si-apoi sa-i blocam google translate into romanian.
am definit un coi intr-o caldare.

rosenthal.

din ceea ce m-a mai invatat cristina. spuneti-o in parte.
sa spun ca sunt cea mai buna. si sa fie cat mai aproape de adevar. ca sa nu (dez)amagesc. asteptarile celorlalti sa nu fie iluzii. ci certitudinile mele. rostite. sa nu aud “ar trebui”. nimic din ceea ce sunt sa nu fie camuflat. si toate ce le duc in spate sa fie necesitati vitale. sa am propriile inchisori. nerealiste. exagerate. bagaje zilnice. si sperantele sa mi le duc in cerinte. cu punct. implinirea sa nu tina de asteptarile celorlalti. ci de ale mele. in sine. altfel ar fi multi realizati. la randu-le egoisti. beneficiind. sa stiu sa gresesc intentionat. ca sa-i trezesc. sa stie ca sunt mai buna. si ca le pot pune piedica. oricand.

nu in coreldraw.

pentru ca sunt la varsta lui de ce. si nu numai pentru ca. ci ca fapt. in sine. de ce-ul asta va tine o viata, ca motivatie pentru multe. in evolutia insasi.
nu neaparat “religie”. impropriu. dar multi copii nu stiu de ce avem obiceiuri de craciun, de paste, traditii mentinute sau uitate. in familie — nu zic — ti se spune. dar nici unii dintre noi nu le stim. scoala — ca parte din menirea ei — ar trebui sa vina in initiere, in completare, cu explicatii. nu obligatii. nu indoctrinari. religia e o istorisire si suporta comparatii. fiecare in obiceiurile sale. si toti uniti.
noi ne-am facut timp sa le aratam — printre multe altele — calusarii, dansul fetelor de la capalna…, sa le explicam unde se danseaza, cine, de unde se trag obiceiurile, semnificatii… sa asculte ciuleandra mariei tanase, sa inteleaga ce e hora, un faramita lambru (asta poate e cam mult in povestea asta)… si nu pentru ca le stiam, dar am vrut sa le stie.
si copiii vor sa asculte. vor sa cunoasca. despre zmei, vrajitoare, ingeri… sa li se dea raspunsuri: de unde, de cand, cine… si mai ales de ce. fiindca in toate e o poveste. maria “a trecut” prin legendele olimpului. cu scheme. o lectura obligatorie. a retinut insa faptele, istorisirea. nu e nevoie de manuale digitale, tablete… si pana la urma e nevoie de interactiune si, mai ales, de un profesor pregatit. care sa provoace si sa stie a raspunde. iar temele sigur nu pot fi un chin.
le-a aratat cineva la scoala un port popular al zonei, sa le explice cusaturi si simboluri? sa le spuna ca “religia” nu sta in ani si date tehnice. in versuri si arhaisme. ci sa vina cu etimologii de baza, raspunsuri simple, coerente. legate. si nu gen “dacii au creat totul”.
dar cum sa inveti sa ai idealuri, imaginatie, creativitate, intr-un sistem bazat pur pe teorie? mai ales intr-unul nesistematizat. fara cap si fara coada. dominat de cantitate. si nu de calitate.

la biserica mea

ora de religie din scoala – asta pe care o fac copiii mei – te provoaca sa te declari ateu. un fel de facebook. unde esti ceea ce vrei sa fii. uneori.

mariei i se spunea anul trecut ca fiecare din noi duce si e raspunzator de pacatele celor din familie. un fel de prolific-stop. in fine, copilul nu puse la suflet. nici nu banuieste ca ar avea de dus cateva. cel putin doi ani a avut un somn plin de rugi aka poezii de invatat.

mishu intreaba de copilul stie ceva de sfanta cruce, sfintele daruri, altar… semnificatii… doamne fere’!

misha macar a incercat… primul desen – o biserica. apoi au inceput desene cu minecraft si skylanders. pe alocuri cruci.

o astept pe rada. la ea fiecare povestire are ceva cu moarte. banui ca relatia cu profa va sta mult timp in block user.

vorba lu’ zvonaru: pot sa-mi scriu adeverinta ca am participat la slujba?

post edit — am dus copiii la biserica. o vreme. dar suflau in lumanari. la “morti”. ca in cele de la tort. si am suparat babele. la “vii” nu era tentant.

nu ma opun invatarii religiei in scoala. ca as rupe un fir identitar. ca si cum as rupe legatura copiilor cu bunicii. ma opun modului de predare si a non-structurii.

best. of love.

i want to share your mouthful
i want to do all the things your lungs do so well
i’m gonna bed into you like a cat beds into a beanbag
turn you inside out and lick you like a crisp packet

you’re the first and last of your kind
(pull me like an animal out of a hole!)
i wanna be every lever you pull
and all showers that shower you
gonna paw paw at you
ike a cat paws at my woolen jumper
e your minpin
and borrower of handsome trivia

devour me

all hand claps
you will clap
(let me be the wallpaper that papers up your room)
i want to be every button you press
and all mouths that surround you
yes, i’m gonna roll around you
like a cat rolls around saw-dusted patios
i’m gonna kiss you like the sun browns you

I want every other freckle
I want every other freckle
…

 

(alt-j, every other freckle)

orgoliul. pe scurt. prostesc.

– sa-nveti sa-ti ceri iertare, fiindca nu vei pierde din putere;
– nu toti complotam, asa ca suspiciunile nu-si au mereu locul;
– sa lasi frau liber sentimentelor si sa te lasi ghidat de ele;
– sa accepti ca gresesti;
– nimeni nu e proprietatea nimanui, asa ca acorda libertati daca vrei sa le ai;
– averile — indiferent de natura lor — pot dispare intr-o clipa;
– sa ai ambitia si puterea sa refaci;
– cunoaste-te, recunoaste-te si acceptate-te. cu tot cu defecte;
– fii demn, increzator, respecta-ti principiile;
– uita ca esti superior si valoros; toti suntem diferiti si niciunul dintre noi perfect; fara functie vezi omul. si puterile lui.

cam asta e parte din mandrie. e alta lectie. si nu e sinonim.

acum exerseaza.

pin-ul, va rog.

cu cristina. ne simtim ca doua alice in gaura iepurelui. stiu ca suntem mai multi in wonderland cand vin cogenerarile. simtim nevoia sa deschidem dex-ul energetic ca sa pricepem activa, realizat, prin estimare, accize, rezervari… o cogenerare de iarna si una de vara. asa ca sa apuci sa… nu le platesti. mai ales cand eu achit, si a doua zi proprietarul se trezeste cu aceeasi suma extrasa de pe card. de acelasi eon. iar cand intreaba unde sunt banii i se raspunde ca in contul lui rezervat. care pm? ala pentru vacanta? pare ca si cand noi gasit-am sticla, am baut si ne-am facut miiiiiici… iar eon e ranjetul. fara cheshire cat…

17.40

tocmai facu zece ani. nu stiu, pe timpul ala mirosea deja a tei. dar cum ceva se schimba de la an la an… nu plouase de vreo trei saptamani si erau vreo 40 de grade. a iesit de la sine. dorita, responsabila, cu intrebari cu nemiluita si filosofii de ora 23… de te termina psihic. acum e la varsta cand descopera ca “prietenii” in viata sunt foarte putini (ai sa vezi, se va adeveri!), ca multi au preocupari (foarte) marunte si crede ca in viata e bine sa-ti urmezi sufletul. ca atare, nu cred ca o sa am in casa un “economist”, genul pragmatic. ci mai degraba strangator-compulsiva. cam da — dupa cum stiti deja — maria.

1039496_10202135212595020_1538287107_o

haddad lyrics

cum suna apa in cap… pm, mare porcarie

cam asa ar canta unu’, haddad… bine, mare diferenta de cum suna pishcina lu’ moga nu e

 

banii
ji nu ca me-ar plăcea
dar am vîzut ca tota lumea
‘n jurul meu îi vrea
ji-am încercat ză-i fac
stînd aproape di înjeri ji diparti di
ji nu-i zic numili,
nu vreau ză-l bag în zeamă
deja prea multî lumii
îl strigî, îi fași reclamî
ji nu-s superzdițios
dar cred că univerzul jdie
cî fericirea mia nu zdă într-o hîrtie

azculdî di mine, dacî îi faci cu oriși predz
banii nu stau lîngî tini.
nu vreau ză par eu perfectu’ dar
cred c-am indzeles secretuț

de banii mei
de barba mea a a da da
tot șe-am fîcut,
tot șe-am făcut în veadza mea
ji n-am depinz nișeodatî di nimen
di nimen înafarî di mini
de banii mei
de barba mea a a da da

je-am ză-mi cumpăr majină
ji caza mult vizatî cu garaj și pișcinî
de barba mea
m-au invideat di la înșeput,
de zîci cî m-am năzcut în puf
ji puful, aur z-a făcut
de barba mea
eu cred cî nimen nu jdie
cît di greu e ză plăteșt chiria dintr-o melodii
da’ ferișirea e un dar,
privejde adînc în sufliet
dumnedzeu zigur țe-a dat un har

ascultî di mine, dacî-i pfaci cu oriși predz
banii nu zdau lîngî tini
nu vrieau sî par eu perfectu’ dar…
cred c-am îndzeles secretu’.

 

waaaaai, nu mai pot. imi vreau guerrilla inapoi!

comma

unable to eat diarrhea; don’t wear black people; let’s eat grandpa; party on guys; have you eaten my child; i like cooking my family and my pets; slow deaf children at play; we’re going to learn cut and paste kids!

i write, you write, he writes, she writes, they write. we all revise!

 

(m)da

povestea asta a inceput cu fluturi in stomac. apoi… caci timpul fuge, se facu de trebuia sa plateasca acte prin care recunostea copiii. sa zicem — de doua ori. ca sa ridic orice suma alocata copiilor — imi trebuia acordul lui. iaca asa, dupa zece ani, ajuns-am eu sa dau un sms in stare de criza si sa intreb daca se insoara. cu mine. omul era in mijlocul saharei. no satellites orbiting. asa ca raspunsul veni dupa trei saptamani, dupa ce a intrat in tara. “da”. ce ma-sa “da”? uitasem complet ce-am intrebat. starea civila — inchisa, desi fusesem programati. “casa” intr-un final s-a deschis si in cateva zile m-am trezit ca mintea mea spunea sa nu ma duc la impartasit. si, totusi, am ingenuncheat. mama ne-a spus mereu sa ramanem independenti. sa nu ne “legam”. regula incalcata. apoi a aparut al treilea copil.

ne trezim dupa optsprezece ani alaturi (va rog, fara urari!), cu reguli de alea care par frumoase. sa nu te culci cu spatele la nevasta. si niciodata certati. si-mi aduce cafea la pat dimineata. singurul sfat — acorda libertati mari daca vrei sa le ai. regula respectata. altfel e institutie.

atatea suisuri si coborasuri, de-ajungi sa ametesti. exact ca atunci cand a inceput povestea. cu fluturi. numai ca in cap.

ce spunea mama — adevarat, desi acest om imi arata zilnic ce inseamna sa fiu bun parinte, sa fiu corecta cu mine insami, sa ma respect… si sa-mi tin gura.

in zat.

dimineata — de nevoie. beau sa ma trezesc. la a treia tremur. mustesc in final de zi. si o iau de la capat. beau cafea de cand ma stiu. prima data cred ca la bunica-mea sau la madam helga. pe la 4 ani. la mine e placuta aia de seara. care iti aduce prieteni inspre noapte pentru o viata. cand povestile se spun cu sensurile de dupa zi. pentru povete de nopti albe. cea mai buna — cu zat. si aia la nisip, turceasca. bunica-mea ghicea. cu cana intoarsa, lasata la uscat. vedea drumuri, apocalipse si intalniri in prag de seara. viitor de ala de-l voiam. cu caimac si “bule”. sa aduca bani in casa. atatea sensuri si inceputuri intr-un rest. si-n carti, arar. cu unul de toba si una de inima rosie de se uita in casa. previziuni apuse si adeverite. si-apoi scapar un chibrit si ard tutun.

in euro.

din start sa spun ca XY e insurat. cu XX. permisiva. ca-n propozitiile de clasa I: el are amante. care-l suna. de dimineata, la 8. pana seara. tarziu. uneori cu voci ceva mai masculine. si toate-i cer. si el le promite ca maine — poate. nu se enerveaza. apasa pe end call. add contact detail — add field – mobile. toate au acelasi nume: banca. din cand in cand ni le arata mandru, cu scroll. peste 50. nah, acolo, un imprumut. in euro. si niste restante. cunoscatorii stie.

de bine

cand ai timp, tu, profa de istorie, du putin copiii — asa, sa zicem, in excursii — pe unde au fost lagare de exterminare, gen sighet, ramnicu sarat, galati, aiud, craiova, brasov, oradea, pitesti… sarim penitenciare de reeducare, lagare de munca, inchisorile pentru femei, penitenciarele pentru minori. da?! pe astea nu le punem! si apoi sa povestim cat au suferit evreii din cauza romanilor. si cum a fost la auschwitz… mai pe la sfarsit. si apoi vezi la sighet pe o placa — metode de tortura. nah, in treacat. vreo cincizeci. apoi reia examenul ala de titularizare. si istoria romaniei. succesuri!

daca e like, sa fie si share

ca ne intreaba smiley pe fb — ce ai facut pentru tine azi? paaaai, s-o iau cu inceputul. m-am trezit la 4, ca, nah, unii lucreaza asa. pentru mine. am facut pipi si m-am spalat. si pe dinti. tot pentru mine. am operat corectura la un text — asa, cu sex — de bebe mihaescu. tot pentru mine. si apoi pregatit 2 copii de scoala. unul il tin acasa, ca nu mai am bani de gradi. sa zicem — tot pentru mine. bagat rufe in cuva, intins rufe, dat cu aspiratorul… alea-alea, ca altfel ma apuca criza — si pentru mine. gatit masa de pranz, ca ramasesm pe zero. hranit copii la pranz, culcat copil la pranz, facut teme (ca sa fiu linistita!) — deeeci, tot pentru mine. gatit masa de 18 — de data asta numai pentru mine. n-am iesit afara cu copiii, ca ploua. deci m-am jucat si — discret — alte teme. se pune tot pentru mine?! apoi hasles de 21. cu vase. spalat copii, bagat in pat. intre timp, fumat, ceva pipi si treaba mare — acu’ se pune, pentru mine! asa ca domnu’ maria, va rog, maine nu intrebati. recititi. maine e fara bebe. dar tot pentru mine.

mancare. de seara

se pune apa la fiert. se lasa sa dea in clocot, se adauga minim 100 ml de ulei. iar bagam clocot. ceva sare. nu conteaza gustul. si-apoi ti-o dau in ochi, tampit care ma crezi lesbiana ca am tatuaje si ca nu sunt homofoba! care ai jurat ca-ti omori fetele daca ai sa le vezi pe invers! si care m-ai si intrebat cum ar fi sa se dea unu’ la tine. cine dracu’ sa se uite? fatza ma-tii!