sinistre. ultime. dorinte.

in virtutea… inertiei…
nu, nu-i bun. asa cum ii dicteaza varsta…
nu. nici asa.
genetic, mama isi pregateste trecerea. sa intelegeti ca, pentru noi, in casa, trecerile nu sunt tragice.
are cativa ani de când s-a hotarat ca nu vrea ingropata. vrea sa fie incinerata.
povestea asta mi-o reia saptamanal. la fel bunica-mea imi prezenta hainele din lada.
dupa ce mi-a plastifiat o lista cu toate cele pentru inmormantare, batiste, poduri, colaci… rosturi… acum vrea s-o imprastii de pe munte, peste sinaia.
cum ea crede ca eu doar o aud, nu o si ascult, intr-una din zile, de dimineata, s-a spalat, s-a imbracat cu haine bune si a plecat spre „daniel si anca”. si a aflat: ca se ocupa ei de haine, de transport la bucuresti, de crematoriu, de fochist.
asa ca neavand certificat emis (de ala, de deces!) pentru „rezervare la crematoriu”, s-a oferit sa dea avans. apoi, s-achite in rate.